Despre carte: 2012 / „...O persoana draga a dus-o undeva. Rareori ne-a scris bunicii mele și mie și apoi s-a oprit cu totul. Așa că am crescut fără afecțiunea mamei. Trăiam prost, la pensia unei bunici, și ea îi plăcea să bea, pentru că și ea, Vasia, a avut o viață grea, nimic altceva decât durere. Am studiat bine la școală, îmi plăcea să citesc cărți, le iubeam foarte mult și mă uitam la o mulțime de filme despre dragoste. Și eu, Vasia, cred că nu este nimic mai bun decât atunci când o persoană o iubește pe alta și are copii.…»